Iile erau cusute special pentru anumite evenimente?
Da, există ii de lucru, ii de duminică, ii de sărbătoare, ii de mare sărbătoare (Paște, Rusalii, Sântămărie), ii de ceremonial (de mireasă, de nașă, de soacră-mare, de moașă, de îngropăciune…). Exista până și o ie ritualică „a ciumei”. I se spunea Cămașa Ciumei și era cusută într-o singură noapte de nouă „femei iertate”, după care era agățată într-un copac din hotarul satului, înainte de răsăritul soarelui. În unele zone, era îmbrăcată cu Cămașa Ciumei o figură construită din paie, în timp ce-n alte părți prin gura veșmântului treaceau toți oamenii din comunitate, pentru a fi feriți de boală.
Aceste ii comunicau, erau un fel de Facebook. Costumul țărănesc, la fel ca împletitura părului sau acoperământul capului, comunică mesaje despre persoana care îl poartă. Până la începutul veacului trecut, atunci când o femeie mergea la biserică își spunea povestea prin costum: dacă e fată mare, dacă își caută perechea, dacă e tânără măritată, dacă are copii, dacă e văduvă și vrea să se mărite din nou sau dacă vrea să-și păstreze statutul de văduvă… Există semne-simbol de unire, de completare, de doliu. Cusăturile constituiau un soi de pre-alfabet prin care femeia își comunica starea de sine, statutul social, clanul căruia îi aparținea.
Dar „coarnele de berbec” simbolizează mai multe lucruri, nu?
Pot fi atât în simboluri erotice (cuplare, unire, unire pe veci), cât și simbol al împlinirii familiei (copii, nepoți, strănepoți) sau al marilor confruntări (moarte, integrare în lumea strămoșilor). În funcție de poziționarea „coarnelor de berbec”, putem afla dacă avem de-a face cu o ie de mireasă, dacă mirele a fost din alt sat, dacă ia a aparținut unei femei cu copii/nepoți sau dacă este o ie de „îngropăciune”. Femeile își împletesc părul sub forma „coarnelor de berbec”, iar bărbații sculptează aceste semne protectoare pe porți, grinzi, rama ferestrelor, pridvor, piese de mobilier și unelte. Geometrizate în diferite feluri, „coarnele de berbec” reprezintă același simbol totemic, despre care se crede că are puterea de a duce mai departe neamul și de a-l apăra.
Sunt ii neterminate sau care au un mic defect, care este semnificația?
Majoritatea iilor autentice sunt neterminate. Femeia din comunitatea țărănească a considerat că perfecțiunea îi aparține doar lui Dumnezeu, că lucrul încheiat și desăvârșit este de sorginte divină. Astfel, cusătura nefinalizată sau intervenția cu alt model sau culoare este deliberată. Asta am aflat de la lelea Năstăcuța a lu’ Niculae a Cosmii din Libotin, Țara Lăpușului. Tot ea mi-a povestit că femeile din satul ei își pregătesc din vreme ia pe care o vor purta pe ultimul drum. Credința lor este că numai în IE vor fi recunoscute de neam și vor putea fi primite în lumea strămoșilor. O altă femeie mi-a spus că ea vrea să fie îngropată în ia de mireasă. Bărbatul ei murise în război, la scurt timp după nuntă. „Amu îs bătrână și hâdă (urâtă), amu numa’ după cămeșă m-or putea cunoaște…” Am în colecție o ie foarte specială, de la începutul secolului trecut. A ajuns la mine prin colecționara Diana Lazăr din Cluj. Este prima ie pe care am descoperit, alături de semne-simbol, un text brodat – „Te iubesc. Cu drag”. La noi, în limbajul țesut, nu există un simbolism care să exprime declarații de felul acesta. Iubirea nu se comunica, nu era declarativă, se simțea, se trăia. După semnele cusute, eu cred că este o ie de mireasă. Și cred că a fost cusută de o mamă pentru fiica ei, că mesajul este de la mamă la fata care urmează să treacă un prag, cel al căsătoriei.
Ia este legătura vie cu trecutul…
Avem nevoie mai mult ca niciodată de poveștile, legendele și semnele noastre, de limba bătrână. Avem nevoie să aflăm și să înțelegem ritualurile moșilor noștri, credințele lor despre lumea văzută și cea nevăzută. În fiecare zi ne vindem lăzile de zestre, maramele, iile, sunt pline târgurile de ele, fără de preț, neprețuite, așteaptă pe tarabă să le luăm acasă, să le deslușim semnele, să ducem mai departe povestea femeii care le-a cusut, o poveste care vine din vechime și care, dacă îi dăm o șansă, poate să fie fără de sfârșit… Doar împreună putem recupera acest patrimoniu țărănesc, neprotejat de nicio lege! Haideți să salvăm, fiecare după puterea lui, o căsuță bătrânească, o fotă, o zadie, un brâu sau o ie! Salvează o IE este îndemnul generic. Salvând un obiect țărănesc salvezi o frântură de Românie. Și nu uita: ia, vâlnicul, fota, covorul, betele… poate au fost făcute chiar de străbunica ta!
