Sarbatorile de iarna din calendarul popular sunt cele mai spectaculoase pentru cultura spiritual a romanilor.
In timpul iernii, cand avea loc incheierea unui ciclu de viata, cand intunericul era invingator in fata luminii, oamenii apelau la ritualuri si diverse ceremonii convinsi ca natura va invinge.
Astfel, sarbatorile de iarna ale romanilor sunt legate de ritualurile vechilor religii solare ce aveau un character agrar.
Craciunul era o sarbatoare solstitiala cand se celebra zeul autohton Craciun, identificat cu zeul roman Saturn sau cu cel Iranian Mithra, iar timp de peste un mileniu Anul Nou a fost sarbatorit la data de 25 decembrie.
In credinta crestina populara, exista legenda lui Mos Craciun, acesta fiind sotul Craciunesei, femeia ce a gazduit-o pe Maica Domnului pentru a-l naste le Isus. De frica barbatului, Craciuneasa i-a oferit Maicii Domnului doar ieslea din grajd. Dupa nastere, toata gospodaria lui Craciun a fost invaluita de lumina, incat acesta, intorcandu-se acasa, a crezut ca este vorba de un incendiu. Dar, minune, fetele lui Craciun, schilodite de el, erau perfect sanatoase, avand mainile la loc si vederea recapatata. In semn de recunostinta, Craciun a luat un sac plin cu mere, nuci si covrigi pe care le-a impartit copiilor din sat, de aici tragandu-se datina darurilor de Craciun si a Mosului cu sacul.
Unitatile de masurat timpul in calendarul popular sunt personificari mitice care se nasc, traiesc si mor la anumite date calendaristice. Varsta lor incepe odata cu Craciunul, cand timpul moare, dupa care urmeaza saptamana haosului cand noaptea se mareste. In noaptea de Anul Nou timpul este oprit apoi intors precum acele ceasornicului si are loc renasterea Anului Nou.
Obiceiurile din perioada Craciunului sunt ritualuri care recreeaza simbolic un nou inceput, ritualuri de renastere a timpului prin practice magice: taierea porcului, prepararea alim entelor, alungarea spiritelor, dansuri si jocuri cu masti, colinde.
Sursa foto: http://mihainedelcu.zenfolio.com
Autor foto: Mihai Ian Nedelcu
