Traditii si obiceiuri romanesti iarna: Ignatul porcului

Sacrificiul porcului, considerat un spirit al graului, se practica in ziua de Ignat ca jertfa pentru revenirea luminii si a Soarelui. Legenda populara spune ca Ignat, un gospodar dintr-un sat romanesc, si-a omorat din greseala tatal cu un topor: ‘’ Ignat, cu ta-sau, s-au apucat sa taie si ei porcul. Cand a vrut Ignat sa dea cu securea in capul porcului, nimereste pe ta-sau si-l omoara! El, ce sa faca? L-a omorat, l-a omorat!… Incepe a se vaieta: ca ce-a gresit de-a omorat pe ta-sau?!" Porcul va fi, de aici inainte, substitutul parintelui sacrificat iar sangele porcului este cel care salveaza, care purifica lumea si care readuce lumina solara. Se considera ca sangele are darul de a purifica spatiul si fapturile, de a incuraja renasterea soarelui, de a risipi amenintarile malefice. Exista, la romani, ”superstitia” ca in ziua de Ignat trebuie sa vezi sange: "Chiar de n-ai taia un porc, taie cel
putin o pasere (…) ca asa e bine: sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale”.

Traditia populara pastreaza numeroase practice si superstitii legate de taierea porcului. Se spunea ca porcul se viseaza in ajunul Ignatului cu margele rosii la gat iar daca nu era sacrificat in ziua urmatoare acesta nu se mai ingrasa.Semnul crucii facut cu sange le frunte proteja impotriva bolilor iar crucea facuta pe capul animalului avea rolul de a pastra carnea proaspata.

Se considera ca nu trebuie sa stea la taierea porcului persoanele miloase din fire caci porcul moare cu mare greutate iar carnea lui nu mai e la fel de buna.

Exista si traditia cu incalecatul porcului: ‘’ La Craciun, cand taia tata porcul, si-l parlia, si-l oparia, si-l invalia iute cu paie, de-l inadusii, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei". (Amintiri din copilarie, Ion Creanga).

‘’In desfasurarea obiceiului sacrificarii porcului, se respectau anumite conditii de timp si spatiu. Sacrificiul nu poate fi inceput inainte de ivirea zorilor si nici nu poate depasi apusul soarelui. El trebuie sa aiba loc pe lumina, intrucat numai lumina poate tine la distanta, prin puterea ei arzatoare, spiritele malefice, ce-ar incerca sa anuleze virtutile sacrificiului. Totodata, locul ales pentru taierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tamaiat si stropit cu agheasma sau cu apa neinceputa, pentru a indeparta duhurile necurate.

 

Dupa ce animalul este sacrificat, iar carnea sortata, are loc un al doilea act ceremonial: impartirea pomenii porcului. Prin traditie, ea se oferea impreuna cu o lumanare aprinsa, celor care au ajutat la taierea porcului, ca si saracilor. Din restul carnii se prepara produsele destinate sarbatorilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza: carnati, tocatura, piftie, toba, caltabosi, carne fripta etc. Totodata, o parte se conserva pentru a fi consumata peste an. Nimeni nu se atinge insa de preparatele din carnea porcului decat dupa ce, in dimineata de Craciun, o parte din ele sunt impartite de femei, in vecini sau la biserica, pentru mortii familiei. Acest obicei se respecta cu strictete, intrucat, asa cum arata folcloristul S. Fl. Marian "...a gusta mai inainte de a sacrifica se socoteste ca cel mai mare pacat si de vatamare pentru sufletele (spiritele) protoparintilor care cer si doresc acest sacrificiu". (Dr. Sanda Larionescu, cercetator stiintific la Muzeul Satului).

 

Sursa: crestinortodox.ro