Traditii si obiceiuri romanesti iarna: Sarbatoare de Craciun

Sarbatoarea Craciunului este una dintre cele mai importante pentru poporul roman, cand este celebrata Nasterea Domnului Isus, strans legata de spiritualitatea populara care ne defineste ca neam. Sarbatoarea Craciunului este precedata de un post ce se intinde pe sase saptamani, de pe 15 noiembrie pana pe 24 decembrie. Postul Craciunului presupune renuntarea la carne, oua si lapte sau cum ar spune bunicii nostril dragi, renuntarea la alimentele dulci.

 

In Ajunul Craciunului, pe 24 decembrie, se pregateste o masa speciala cu bucate traditionale iar copii se duc la colindat. Casele sunt frumos decorate, curate si gata de a primi colindatori. Colindatul este un ritual reprezentat de texte ceremoniale (colinde), dansuri si gesturi specifice. Colindele transmit mesaje si urari de sanatate, prosperitate, recolte bogate si indeplinirea tuturor dorintelor. Colindatul este cea mai raspandita traditie romaneasca.

Traditii si obiceiuri romanesti iarna: Ignatul porcului

Sacrificiul porcului, considerat un spirit al graului, se practica in ziua de Ignat ca jertfa pentru revenirea luminii si a Soarelui. Legenda populara spune ca Ignat, un gospodar dintr-un sat romanesc, si-a omorat din greseala tatal cu un topor: ‘’ Ignat, cu ta-sau, s-au apucat sa taie si ei porcul. Cand a vrut Ignat sa dea cu securea in capul porcului, nimereste pe ta-sau si-l omoara! El, ce sa faca? L-a omorat, l-a omorat!… Incepe a se vaieta: ca ce-a gresit de-a omorat pe ta-sau?!" Porcul va fi, de aici inainte, substitutul parintelui sacrificat iar sangele porcului este cel care salveaza, care purifica lumea si care readuce lumina solara. Se considera ca sangele are darul de a purifica spatiul si fapturile, de a incuraja renasterea soarelui, de a risipi amenintarile malefice. Exista, la romani, ”superstitia” ca in ziua de Ignat trebuie sa vezi sange: "Chiar de n-ai taia un porc, taie cel
putin o pasere (…) ca asa e bine: sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale”.

Sarbatorile de iarna la romani

Sarbatorile de iarna din calendarul popular sunt cele mai spectaculoase pentru cultura spiritual a romanilor. In timpul iernii, cand avea loc incheierea unui ciclu de viata, cand intunericul era invingator in fata luminii, oamenii apelau la ritualuri si diverse ceremonii convinsi ca natura va invinge. Astfel, sarbatorile de iarna ale romanilor sunt legate de ritualurile vechilor religii solare ce aveau un character agrar.

 

Craciunul era o sarbatoare solstitiala cand se celebra zeul autohton Craciun, identificat cu zeul roman Saturn sau cu cel Iranian Mithra, iar timp de peste un mileniu Anul Nou a fost sarbatorit la data de 25 decembrie. In credinta crestina populara, exista legenda lui Mos Craciun, acesta fiind sotul Craciunesei, femeia ce a gazduit-o pe Maica Domnului pentru a-l naste le Isus.  De frica barbatului, Craciuneasa i-a oferit Maicii Domnului doar ieslea din grajd. Dupa nastere, toata gospodaria lui Craciun a fost invaluita de lumina, incat acesta, intorcandu-se acasa, a crezut ca este vorba de un incendiu. Dar, minune, fetele lui Craciun, schilodite de el, erau perfect sanatoase, avand mainile la loc si vederea recapatata. In semn de recunostinta, Craciun a luat un sac plin cu mere, nuci si covrigi pe care le-a impartit copiilor din sat, de aici tragandu-se datina darurilor de Craciun si a Mosului cu sacul.